Am fost în Atena în extrasezon și mi-a plăcut
Lucruri pe care mi-ar fi plăcut să le știu dinainte (și care cred că le-ar fi utile și altora)
Anul acesta am petrecut revelionul la Atena. Am ales această destinație în special în căutarea unor temperaturi mai blânde pentru perioada asta iernii, dar care să nu fie nici foarte departe. Am mers la Atena iarna și pentru că știam că vara temperaturile sunt greu de suportat și că, în lunile de vârf, inclusiv grecii fug din capitală. În plus, experiența culturală promitea timp de calitate, indiferent de vremea de afară.
Am aflat, cu oarecare surprindere, că este o destinație încă under rated, pe care mulți o tranzitează doar în drumul către insule sau stațiuni. Însă eu cred că Atena merită o vizită prelungită, doar pentru ce are ea de oferit. Recunosc că, în afară de muzee și de ideea unei clime mai blânde, nu aveam așteptări foarte mari. De altfel, regret că nu m-am pregătit mai bine, pentru că Atena mi-a oferit una dintre cele mai surprinzătoare călătorii pe care le-am avut până acum (și am călătorit ceva).
Așa că, după ce în vară i-am vizitat „verișoara” Roma, iată-ne petrecând o săptămână întreagă într-una dintre cele mai vechi așezări cu continuitate culturală și lingvistică din lume.
Surpriza a fost cauzată, probabil, și de pregătirea mea oarecum superficială. De obicei, încerc că las locul să mă surprindă căci mi se pare mult prea obositoare o vacanță transformată într-o listă de to-do-uri de bifat și care se încheie cu frustrarea că nu ai reușit să termini toate taskurile.
Trebuie să recunosc, însă, că Atena merită o pregătire și o planificare foarte bune pentru o experiență cu adevărat completă.
Prin urmare scriu aici câteva gânduri despre ce mi-ar fi plăcut să știu dinainte, dar și câteva impresii despre locurile care mi-au plăcut cel mai mult, unele dintre ele mai puțin cunoscute. Cine știe, poate mai sunt și alții care se gândesc să viziteze acest oraș minunat și le-ar prinde bine aceste informații (eu una știu că mi-ar fi plăcut să mă lovesc de ele).
Atena este o capitală atipică și am aflat asta pe propria piele. Abia după ce m-am întors acasă și am făcut ceva research mai aprofundat am descoperit că și ghizii o consideră astfel. Și credeți-mă, chiar este unică.
În primul rând, are un peisaj urban extrem de divers, eterogen, surprinzător și imprevizibil. Este, în același timp, și extrem de întinsă: o mare de acoperișuri și clădiri albe, aparent toate la fel, cât vezi cu ochii.
În doar câțiva kilometri poți traversa zone luxoase, obiective turistice, cartiere de coastă cu plaje și promenade largi, dar și zone pline de graffiti, murdare, cu clădiri dezafectate. Poți ieși dintr-un restaurant elegant și, la mai puțin de o sută de metri, să dai peste o stradă mizeră, cu mirosuri grele (nu e doar o figură de stil, nu vreau să știu ce e vara) și oameni fără adăpost. E un contrast de care te lovești la fiecare pas.
Atena este orașul care m-a făcut să mă reconciliez cu rădăcinile mele balcanice (lucru deloc simplu pentru un ardelean :) ). Oricât ar suna de clișeistic, aici am avut sentimentul intens că mă aflu într-un adevărat creuzet al civilizațiilor, un Babilon. Probabil genul de loc pe care you either love it, or hate it. Nu e cale de mijloc. I loved it.
Ca să înțelegeți: stau la masa din mijloc, de la etaj, în restaurantul Misafir, un restaurat autocaracterizat ca fusion între bucătăria grecească, turceasă și armenească. La mesele de lângă, o familie numeroasă (ocupa două mese): bărbați de vârstă mijlocie fumează narghilea privind la ceilalți „misafiri”, în timp ce soțiile sporovăiesc și copiii fac nazuri la mâncare. La parter, la o masă îndepărtată pot vedea un cuplu mixt, ea asiatică, el ceva mai degrabă nordic, occidental. Suntem serviți de un tânăr afro, care vorbește cu colegii lui turci în engleză. La vitrina de prăjituri, o fată musulmană cu burka și o grecoaică cu un taioraș fistichiu presară (ce altceva?) fistic peste niște torturi. Iar la masa din stânga s-a așezat un grup numeros, cu trăsături de orient mijlociu, foarte variat ca vârstă, care vorbește o limbă cu sonoritate necunoscută mie (hmm… voi câte limbi recunoașteți?).
Am mai întâlnit diversitate în orașe occidentale, lucrez într-un mediu multinațional, dar aici era altceva. O diversitate balcanică, pe care doar un oraș-port aflat de milenii între Orient și Occident o poate alimenta. Într-un fel ciudat, fost o experiență revelatorie.
Această amestecare continuă de lumi, de ritmuri și contraste mi se pare că este esența Atenei. Și este exact motivul pentru care orașul poate fi, în același timp, fascinant și copleșitor dacă ajungi nepregătit.
Dar să revenim la aspectele practice.
5 lucruri pe care le-am decis inspirat
Unele lucruri le-am nimerit din prima și au făcut ca experiența să fie memorabilă.
1. Mai mult decât doar un city break
Am avut la dispoziție mai multe zile, șapte mai exact. Am aflat ulterior că, mai ales pentru turiștii occidentali, Atena este adesea doar o escală spre insule, motiv pentru care mulți nu îi alocă decât una, două zile, ca o concesie făcută timpului de plajă, eventual doar ca să „bifeze” Acropolele.
În realitate, Atena are mult mai multe de oferit și poate fi o experiență complexă, mai ales din punct de vedere cultural și culinar, dar și ca vibe și atmosferă urbană. Sunt convinsă că două zile în care doar să bifez 1-2 obiective și să plec m-ar fi lăsat nu doar cu o experiență incompletă, ci poate chiar cu o impresie greșită despre ce înseamnă Atena, despre complexitatea și sufletul ei.
2. Transportul
Am cumpărat un abonament de transport de 5 zile, valabil pe toate liniile, deși inițial ne gândeam la abordarea clasică: cazare aproape de centru și mers pe jos. Transportul public din Atena este însă foarte bine conectat și curat. Metroul funcționează foarte bine și până târziu (în jur de ora 2 noaptea), iar abonamentele sunt extrem de accesibile.
Noi am folosit abonamentul de 5 zile, care, pentru 8 euro, acoperă toate mijloacele de transport public, urban și interurban, inclusiv zonele din jurul Atenei și portul Pireu (unde chiar e păcat să nu ajungi).
A fost, de departe, cea mai bună decizie, din mai multe motive:
Deși zonele Acropole–Plaka–Monastiraki pot fi vizitate la pas, Atena este, în realitate, un adevărat labirint. Între două puncte care pe hartă par foarte apropiate poți face lejer 30–40 de minute. Dacă mai e și aglomerat, pierzi mult timp încercând să ajungi din punctul A în punctul B. În schimb, aproape toate obiectivele sunt foarte bine conectate prin metrou sau tramvai.
Stradă aglomerată din cartierul Monastiraki Spre deosebire de alte capitale europene, în Atena nu există o delimitare între zone bune și zone de evitat. Două străzi alăturate, din același cartier pot fi complet diferite, una minunată, cealaltă mizerabilă. Chiar dacă stai într-un hotel foarte ok, e posibil ca strada din spate să fie plină de oameni ai străzii. Practic, e aproape imposibil să traversezi orașul fără să nimerești prin zone care te fac instinctiv să grăbești pasul. Atena nu e periculoasă și în niciun moment nu m-am simțit în pericol real. Însă, transportul public te ajută să eviți să ajungi pe străzi lăturalnice la indicațiile Google Maps.
Traficul este, pur și simplu, infernal chiar și ca pieton. Nu am mai întâlnit așa ceva într-o capitală europeană. Am auzit de turiști care își închiriază mașină, deși ghizii îi sfătuiesc să nu o facă. După ce am fost în Atena am înțeles de ce. Oricât de dependent ai fi de mașina ta, traficul din Atena nu e ceva cu care să vrei să ai dea face dacă vrei să te întorci zen din vacanță și nu un pachet de nervi. Am înțeles că și parcarea este o problemă serioasă, încă un argument în favoarea transportului public. Dacă ajungi cu mașina în Atena, probabil cel mai înțelept e s-o lași la hotel și să circuli cu metroul.
Stația de metrou Syntagma în noaptea de Revelion
În plus, multe stații sunt ele însele adevărate mici muzee, dezvăluind descoperiri arheologice importante, precum această stație din Pireu care are expusă primul apeduct din Grecia, datând din secolul al IV-lea î.Hr.:
3. Momentul din an
Am vizitat Atena în perioada Revelionului. Vremea a fost bunicică: am prins zile cu soare și temperaturi plăcute, în care puteai sta liniștit la cafea pe terasă și te puteai plimba fără geacă, doar cu un pulover. După lăsarea serii, temperaturile scădeau spre 5-7 grade noaptea. Ziua erau chiar până la 13-17 grade. Prin urmare, echipamentul ideal a fost cel „în straturi”: geaca stătea ziua în rucsac, iar seara pe mine.
Desigur, puteam prinde vreme mai rece sau mai caldă. Din ce am urmărit prognoza, noaptea de Revelion, cu minima de 3 grade, a fost cea mai rece din perioada respectivă. Probabil că februarie sau martie sunt chiar și mai plăcute.
Am ales deliberat ca ziua pentru Acropole să fie una cu soare. Deși, sincer, vremea era destul de imprevizibilă și nu respecta mereu prognoza, acum soare, acum ploaie. A fost o alegere foarte inspirată căci priveliștea de pe Acropole și de pe dealul Filopappou a fost absolut spectaculoasă.
Pe Acropole am putut sta fără geacă și chiar m-am încălzit la urcare sub soarele arzător, nici nu vreau să mă gândesc cum e acolo vara. În orice caz, vara temperaturile pot depăși 40 de grade, iar urcarea pe Acropole, o stâncă aridă, complet expusă soarelui, poate deveni o provocare serioasă. Am înțeles că, în zilele caniculare, obiectivul se închide uneori la orele de prânz. Majoritatea siturilor istorice (temple, agore, zone arheologice) sunt în aer liber, adesea fără umbră, și presupun ore bune de mers pe jos.
În plus, vara și apa devine o problemă. Deși autoritățile au plafonat prețul apei vândute la obiectivele turistice, simplul fapt că trebuie să te gândești constant de unde să o cumperi îți mai taie din plăcerea vizitei. La Roma, de exemplu, nu am avut această problemă datorită cișmelelor publice cu apă potabilă aflate la tot pasul.
Pe lângă vreme, un alt mare avantaj al extra-sezonului este lipsa aglomerației. Mi s-a părut aglomerat și așa, cozi la muzee, străduțe turistice pline. Totuși, înțeleg că vara aglomerația devine ceva greu de imaginat. Am văzut câteva materiale despre Acropole în care pur și simplu nu se mai vedea templul, atât de mulți turiști erau în jur. Prin urmare s-au luat măsuri pentru planificare vizitei, iar acum intrarea se face numai cu programare. Chiar și așa, cozile lungi, la 40+ grade, pot fi o provocare serioasă, încă un argument pentru planificare și pentru alegerea perioadei potrivite.
4. Restaurantele
Pur și simplu nu ai cum să nu mănânci bine în Atena. În orice cartier, pe deal sau la mare, cu sau fără review-uri de pe TripAdvisor, șansele să mănânci bine sunt mari. Este, totuși, o mică loterie: poți mânca peste așteptări sau sub ele, indiferent că e o tavernă descoperită întâmplător sau un restaurant recomandat.
Per ansamblu, însă, am mâncat foarte bine. Cele mai bune mese le-am avut în zone neturistice, fără fițe, la care am ajuns de foame, fără rezervare și fără mari așteptări.
La taverna To Avgo tou Kokkora, chiar de lângă cazare, am ajuns de foame. Însă arăta spectaculos, servirea a fost impecabilă, mâncarea bună, ouzo mult mai mult decât am fi putut bea și atmosfera chiar de tavernă autentică.
Înțeleg că view-ul, priveliștea spre Acropole e un mare punct de atracție al restaurantelor care oferă panorame care mai de care. Totuși, asta vine la pachet cu un preț mai mare iar mâncarea nu e neapărat mai grozavă. Pentru noi vederea nu a fost deloc un criteriu, important era să mâncăm bine. Însă, dacă ar fi fost important, ne-ar fi interesat să știm dacă se mănâncă și bine sau ai parte doar de view.
5. Cartierele de coastă și marea
În a doua parte a vacanței ne-am îndepărtat de centrul istoric și am mers spre coastă, către cartierele și localitățile de pe Riviera Ateniană: Flisvos / Palaio Faliro și Glyfada. Într-o altă zi am ajuns și în Pireu. Toate aceste locuri din zona metropolitană a Atenei sunt ușor accesibile cu metroul sau tramvaiul (în Pireu ajungi direct cu metroul iar în Glyfada cu un tramvai interurban) și merită din plin.
Corelate cu vizitele anterioare la muzee, aceste ieșiri ne-au oferit o imagine mult mai completă asupra Atenei și ne-au ajutat să înțelegem mai bine acest popor al mării și al libertății.
Ce mi-ar fi plăcut să fi știut dinainte
1. Atena merită o planificare foarte bună
Ce am reușit să vizităm în cele 7 zile a acoperit o mare parte din ce era realist posibil într-un astfel de interval, mai ales iarna, când se întunecă devreme și timpul petrecut afară este limitat. În plus, erau zile precum 1 ianuarie, cu toate obiectivele închise.
Pentru că planificarea a fost făcută ad-hoc, am fost la un pas să ratăm lucruri importante, iar pe unele le-am descoperit pur și simplu din întâmplare.
De exemplu, Piața Centrală a ajuns printre primele obiective vizitate doar pentru că stăteam în apropiere și căutam un loc de unde să cumpărăm diverse lucruri. Abia ulterior am aflat că este una dintre atracțiile importante ale orașului.
Mie îmi plac foarte mult muzeele și am reușit să ajungem la câteva, dar chiar și pentru ele cred că o planificare mai atentă ar fi făcut diferența.
Programul muzeelor și modul de achiziționare a biletelor sunt încă un lucru de care trebuie ținut cont și care poate varia foarte mult în funcție de sezon sau de alte condiții de moment. Noi am avut avantajul de a sta o săptămână, ceea ce ne-a oferit mai multă flexibilitate. Dacă ai însă doar două zile, poate fi extrem de frustrant să afli că muzeul se închide la ora 17 fix în ziua îți propuseseși să ajungi, când, o zi mai târziu, ar fi fost deschis până la 22.
De exemplu, în perioada în care am fost noi, Muzeul Acropole avea program diferit în weekend (până la ora 22), față de zilele lucrătoare. Fiindcă majoritatea obiectivelor sunt în aer liber, vara programul variază mult în funcție de temperaturi, iar autoritățile testează de la un an la altul diverse soluții de organizare. Tocmai de aceea, e important să nu te bazezi pe informații dintr-un video de pe internet, ci să verifici exact programul și sistemul de bilete pentru perioada în care urmează să mergi.
Pe canalul GreeceExplained am descoperit un ghid local cu foarte multe sfaturi practice despre Atena, poate vă e util.
2. Biletele la muzee
Legat de bilete, sistemul e destul de ciudățel, ca să nu spun că e o adevărată provocare să înțelegi de unde ar fi bine să cumperi. În primul rând, e mereu bine să ai biletul cumpărat din timp, online, deoarece pentru atracțiile principale biletul online presupune selectarea unei ore de intrare. Sistemul seamănă oarecum cu cel de la Roma (care e surprinzător de complicat, dar despre asta în altă postare).
Există o platformă oficială a Ministerului Culturii din Grecia de unde poți cumpăra bilete pentru mai multe situri istorice, inclusiv Acropolele: Helenic Heritage E-ticket. De pe această platformă se pot cumpăra bilete atât pentru Atena, cât și pentru principalele situri istorice din Grecia, de la Peloponez până în Creta.
Însă există și muzee, inclusiv The Acropolis Museum (expoziția permanentă a muzeului interior al Acropolelor, nu siturile exterioare cu Partenonul), care nu sunt incluse pe această platformă, iar biletele trebuie cumpărate de pe site-ul lor oficial sau de la ghișeu. Știu, nu prea are sens. Sens ar avea să cumperi toate biletele legate de Acropole de pe același site, dar cine, știe, poate și asta se va schimba.
Îmi amintesc un cuplu de nemți la coada de la Muzeul de Arheologie care se plângeau că nu înțeleg sistemul și că nu există nicăieri instrucțiuni (eh, da, e diferență față de organizarea nemțească): existau două cozi, se zvonea că una era pentru rezervări online și alta pentru bilete la ghișeu, dar în realitate nu exista nicio informare, nicio delimitare clară. Odată intrat, puteai cumpăra fie de la ghișeu, fie online pe loc, nu exista o programare strictă. Un american cu care am fraternizat, s-o oferit să meargă să întrebe, nu s-a lămurit dar a rămas totuși la Coada nr.1 căci instinctul îi spunea că aceea e cea corectă. Noi și nemții ne-am mutat la Coada nr. 2. În timp ce avansam ne aruncam priviri amuzante să vedem care ajunge primul - am intrat în același timp și am cumpărat toți bilete de la ghișeu.
La Acropole, situl exterior și zonele The Slopes (adică stânca pe care se află Partenonul), lucrurile sunt mult mai stricte. Intrarea se face din oră în oră, pentru un număr limitat de persoane, iar biletul trebuie cumpărat pentru intervalul dorit. Aici chiar contează să îl iei online.
Spre deosebire de Roma, în Atena biletele sunt disponibile și la ghișeu. Problema este coada. În perioadele aglomerate, aceasta poate dura ore întregi. Iar vara, la 40 de grade, ideea de a sta două ore în soare pentru un bilet, urmate de încă o coadă pentru intrarea efectivă, nu sună deloc bine. Practic, o bună parte din zi, poate chiar 5-6-7 ore, se poate duce pe un singur obiectiv din care 2-3 ore stat la coadă.
Există un mic „breach” al sistemului: în perioadele neaglomerate poți cumpăra bilet online chiar în timp ce aștepți să intri. Riscul este să nu mai fie disponibile pentru acel interval orar și să pierzi timpul degeaba. Recunosc că și noi am procedat astfel, dar cred că asta funcționează doar în extrasezon.
Atenție mare la site-urile neoficiale. Spre deosebire de Roma, unde platformele terțe precum GetYourGuide ajungeau uneori să vândă bilete mai ieftine, în Atena acestea sunt, în general, mai scumpe. Dacă nu ești atent, poți plăti cu câteva zeci de euro în plus pe site-uri precum cel de mai jos. Eu era să plătesc cu 6 euro mai mult pe un bilet, dacă nu mi-aș fi luat câteva minute în plus să verific.
Nu toate au acest disclaimer, și multe susțin în titlu că oferă Acropolis Official Tickets - însă doar biletele sunt oficiale (adică reale, vei intra cu ele), deși plaforma nu e oficială și percepe un comision mare, inclus în preț în mod netransparent.
Deci, dacă nu vreți să aprofundați psihologia cozii sau să plătiți zeci de euro degeaba, cumpărați biletele din timp, online, de pe platformele oficiale. Economisiți nervi, timp și bani.
3. Zonele rău famate
Când am ales cazarea, am făcut un minim de research, concentrat mai ales pe apropierea de metrou și de centru. Presupuneam, ca în alte capitale, că există o zonă centrală, tursitică, „safe”, cu muzee și restaurante, și apoi periferii cu diverse probleme. Atena nu funcționează deloc așa.
Am stat în cartierul Metaxourgeio, foarte bine poziționat pe hartă: aproape de Psyri, Plaka, Monastiraki, de Muzeul de Arheologie și de Piața Centrală. Părea un compromis bun între preț și apropierea de centru.
În realitate, surpriza a fost mare. Străduțele lăturalnice erau murdare și pline de graffiti, ceea ce, de altfel, este valabil pentru o mare parte din Atena, indiferent cât de centrală este zona. Paradoxal, cartierele rezidențiale mai îndepărtate de centru mi s-au părut mai aerisite și mai plăcute.
Problema reală era vecinătatea cu Omonia, cartierul în care se află Muzeul de Arheologie și Piața Centrală. Abia ulterior am aflat că Omonia este considerat cel mai rău famat cartier al Atenei, un fel de Ferentari local. Este o informație pe care mi-ar fi plăcut să o știu dinainte.
Cu toate acestea, acolo se aflau obiective culturale majore pe care voiam să le vedem. Așa că în prima zi, folosind Google Maps pentru a ajunge la obiectivele din acea zonă (care, normal, ne direcționa pe traseul cel mai scurt), ne-am trezit într-un peisaj destul de sinistru, pe străduțe extrem de insalubre, pline de oameni ai străzii, în care chiar nu vrei să nimerești.
Ce am făcut ulterior a fost să mergem doar pe bulevardele mari sau străzi principale. O alegere și mai bună ar fi fost să ajungem acolo cu transportul în comun, ocolind toate acele străduțe.
Ca sfat, folosiți Google Maps în Atena doar pentru orientare generală, nu pentru trasee exacte.
Am citit ulterior review-uri ale altor turiști cu experiențe similare: „Am avut cazare la unul din cele mai bune hoteluri, dar nu puteam privi pe geam la micul dejun. Era plin e oameni jerpeliți și drogați în fața hotelului, ceea ce mi-a stricat toată experiența.”
Acum aș studia mult mai bine review-uri ale ghizilor locali înainte să aleg cartierul în care stau, nu să mă bazez doar pe hartă sau pe ChatGPT (care a fost util dar chestia asta nu mi-a spus-o :) )
Abia în a doua parte a vizitei, când ne-am îndepărtat de centru și am explorat zona de coastă, am realizat că Atena nu este doar așa și am respirat ușurați.
4. Traficul și accesibilitatea (din nou)
Revin puțin asupra acestui punct, pentru că e important. În Atena se merge mult pe jos, deci încălțăminte sport e obligatorie. Orașul este construit pe dealuri, iar plimbarea presupune un sus-jos continuu.
Este și orașul cu cel mai haotic trafic pe care l-am văzut, încât trebuie să fii permanent atent. Mopedele și mașinile apar din toate direcțiile. Chiar dacă respecți regulile și te asiguri, prioritatea pietonului este, cel mult, teoretică și funcționează după legi empirice:
Contact vizual cu șoferul = șoferul e sigur că l-ai văzut și te oprești, chiar dacă ești pe trecere, pe verde și ai prioritate.
Lipsa de contact vizual, pentru că vine din spate sau din dreapta = e vina ta dacă nu ai reflexe bune, să simți că se apropie.
Sincer, mi se pare o mică minune că nu ne-a lovit nimic, probabil că atenienii au și ei reflexe foarte bune.
Nu am văzut multe biciclete sau piste dedicate. Nu pare un oraș care să încurajeze transportul alternativ. În schimb, mopedele și motocicletele sunt peste tot, ca la Roma.
Un alt aspect important sunt lifturile de la metrou, mai precis, raritatea lor. Atena are, cum spuneam mai sus, multe dealuri, ceea ce înseamnă și că metroul e la adâncimi mari. Stațiile au multe scări, iar lifturi la gurile de metrou nu există peste tot. Asta înseamnă că dacă te-ai gândit că vei pleca acasă cu un troller mare încărcat cu ulei de măsline, ouzo pentru prieteni și alte bunătăți, îți vei blestema puțin zilele încercând să cobori la metrou.
Nu știu cum puteți rezolva asta, dar aviz amatorilor. Poate totuși acel taxi până la aeroport își merită banii - vedeți voi.
Chiar și acolo unde exista lift, ne-am lovit de lipsa acordării priorității. Chiar dacă ai bagaje grele, nu te aștepta să-ți dea prioritate vreo domnișoară ieșită la plimbare cărând o poșetuță minimalistă, trebuie să dai din coate să intri.
Cum ziceam, și din punctul ăsta de vedere, simt că Atena m-a apropiat de rădăcinile mele balcanice - ori le iubești, ori le urăști, dar e mai sănătos să le iubești :).
În concluzie
Per total, Atena mi-a plăcut foarte, foarte mult. Sincer, nu cred că există o experiență exclusiv estivală, pe vreo insulă, care să ofere același nivel de înțelegere și satisfacție culturală pe care ți-l dă o vizită mai lungă la Atena.
Aș mai merge la Atena iarna sau altcândva în extrasezon? Absolut!
Am vizitat cât de mult am putut într-o perioadă de iarnă, cu toate limitările zilelor scurte (iar într-un oraș cu atât de multe obiective în aer liber, fiecare oră de lumină chiar contează):
Acropole și Partenonul (dealul și templele). Impresionante, chiar și când le-ai văzut de o mie de ori în poze.
Zona din jurul Acropolei, cu frumoasa pietonală Dionysiou Areopagitou și cartierele Psyri, Plaka și Monastiraki, fiecare cu personalitatea lui, fiecare bun pentru rătăcit fără un scop precis.
Muzeul Național de Arheologie, cel mai mare din Grecia. O experiență cu adevărat educativă, genul de loc din care ieși cu capul plin de informații de procesat.
Dealul Filopappou, un peisaj spectaculos, un adevărat munte între Acropole și mare, cu o priveliște care te face să te oprești din orice și să admiri cât de mare și frumoasă e lumea.
Ermou, celebra arteră comercială, inima shoppingului atenian, unde am descoperit probabil cel mai tare magazin de vinuri și, probabil, cel mai pasionat vânzător de vinuri grecești. De la el am aflat despre Mavrostyfo, un vin rar și exclusivist din Corint, pe care de altfel l-am și încercat.
Piața Centrală, unde cred că am găsit cel mai bine aprovizionat magazin de brânză Graviera din lume și, bineînțeles, „the best Greek yogurt in the world” ca să parafrazez vânzătorii, care chiar știu să facă branding de țară. Și, trebuie să recunosc, aveau dreptate.
Grădina Națională, care este de fapt o grădină botanică. Verde și vie chiar și în ianuarie, ne-a oferit o plimbare reconfortantă într-o zi când orice altceva era închis.
Parlamentul și reședința prezidențială. Fără să ne propunem, am prins schimbarea gărzii (nu cea mare de duminică, ci una dintre cele zilnice). Un mic spectacol care merită văzut, mai ales că vara, din ce am înțeles, e atât de aglomerat încât vezi mai mult cefe de turiști decât soldați.
Pireu, orașul și portul - o experiență complet diferită de Atena turistică și absolut încântătoare. Mi-a prilejuit o undă de melancolie, plimbându-mă pe străzi despre care citisem în copilărie.
Riviera ateniană – Flisvos / Palaio Faliro: parcul Flisvos, Muzeul Plutitor Neraida (fosta navă a magnatului grec John Latsis) și nava Georgios Averof (Muzeul Naval Plutitor) m-au învățat câte ceva despre măiestria acestei nații de navigatori.
Riviera ateniană – Glyfada, o zonă exclusivistă din sudul litoralului Atenian, un fel de Mamaia ateniană, dar mult mai mare, mai aerisită și mai cochetă.
Nu am reușit să vizitez, rămân pentru data viitoare:
Mai multe muzee, printre care Muzeul Acropole (muzeul interior care găzduiește artefactele descoperite pe Acropole), Muzeul Benaki și Complexul Muzeal Agora Antică, care include și templul lui Hefaistos, unul dintre cele mai bine conservate temple din lumea antică.
Dealul Lycabettus, deși înțeleg că Filopappou e deja suficient pentru panoramă.
Alimos, o altă staține din zona Rivierei Ateniene
Imersiunea în alte cartiere ateniene, fiecare cu vibe-ul său.
E bine că mai sunt lucruri pe listă - Athens wasn’t built in a day, hey hey hey!
Atena a fost o mare surpriză și o experiență intensă și foarte variată. Ca român, e o reconectare reconfortantă cu spiritul unei civilizații cu care avem multe în comun și cu care, istoric vorbind, ne-am intersectat de multe ori.
Voi scrie într-un alt articol mai multe impresii despre locurile vizitate și restaurante.
Până atunci, Yassas!
